Micus Barn Transilvania

S-a născut ca un spațiu sănătos pentru evenimente pline de bucurie, amintiri plăcute și viață lungă.

Multă trudă, multă dragoste și mestesug au fost necesare să transforme ceea ce natura ne-a oferit cu sacrificii : lemn, piatră, fier

Dacă și tu cauți un spațiu în care pur și simplu să te simți bine, în natură, care să-ți amplifice simțurile, să te îmbie la altceva, să te bucuri că ești … “altfel”, ne-ai găsit, iar noi îți spunem neaos “BUCUROȘI DE OASPETI! “

Contactează-ne

01.PIATRA

“Doar un gard”, “Doar un perete” sunt cuvinte pe care meșteșugarul nu le întelege. Pentru dacă doar am fi, am simți veșnic că ceva lipșeste. Și în căutarea a “de ce suntem” facem lucruri cu mândrie, care să ramână și care să dăinuie.

02.LEMN

Căldura lemnului în orice construcție înmoaie orice suflet. Știm că vei vrea să atingi pereții. Te așteptăm să o faci.

Bolta pentru spațiu, aer și lumină, îmbinări, tăieturi, geamuri generoase, porți.

Natural, să ne putem bucura de el, așa cum ni l a dăruit natura.

03.STICLA

Atunci cand omul a inventat sticla, lumina a reușit să schimbe cosntructiile tip peștera în ceea ce numim case acum

Iar când oglinda a aparut, ne-am dat seama cum ne văd ceilalți

04.BETON

Cu opinca în țărână? De data asta, nu! Un spațiu curat, cu beton prelucrat, șlefuit și lăcuit

150

Locuri la mese

40

Locuri pe terasa

50

Locuri de parcare

220mp

Sală de evenimente

De unde Micus?

Micești, colocvial Micuș (în maghiară Mikes), este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România. Aflat la o distantă de 30 Km de centrul orașului Cluj Napoca și 19 Km de centrul orașului Turda. Satul este atestat documentar din anul 1297 într-un act de hotărnicie a Mănășturului,

având ca vecinătate "Codrul Mare" („Bykfev”, „Făgetul”). La acea dată se numea "Pass Mikis", în 1367 "Mykus", în 1461 "Villa Mikes", în 1523 "Mikews", în 1733 "Mikus", iar în anul 1854 "Mikes" sau "Micuș".

În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare. Pe teritoriul satului există un izvor cu apă sărată concentrată (“mărătoare”), dovada prezenței în adâncime a unui masiv de sare.

Izvorul este captat întrun puț, căptușit cu scânduri groase, nivelul saramurii ajungând la suprafața solului. Fântâna de saramură este utilizată și în prezent.